Istoria raionului
Harta
Simbolica
Paşaportul raionului
Cetăţeni de onoare
Patrimoniul cultural şi turistic
Raionul în mass-media
Pîrîta Pîrîta Primăria: satul Pîrîta Satul Pîrîta, după spusele bătrânilor a fost înfiinţat în anul 1690 (menţionat documentar în anul 1768). Conform unei legende, se spune că pe malul stâng al râului Nistru mai la răsărit, unde se află localitatea, era o băltoacă mare, din care se scurgeau două râuleţe în râul Nistru, un râuleţ se numea „Gîrla Morii” celălalt se numea „Pîrîta”, când Nistrul adăugea, apa se revărsa în băltoacă, din băltoacă apa se scurgea înapoi în râul Nistru prin aceste două râuleţe. Ţăranii moldoveni, locuitori din partea dreaptă a Nistrului, deseori veneau să pescuiască pe aceste locuri. Unii sau aşezat cu traiul pe malul râuleţului Pîrîta care au şi pus temelia satului ce-şi păstrează numele până astăzi, băltoaca demult a secat, dar pe acest pământ bogat şi mănos se cultivă fructe, legume, grâne. Potrivit mai multor surse documentare, scrieri semnate de istorici, această curbă a râului Nistru, sute de ani a fost acoperită cu păduri dese şi insule, timp îndelungat a servit ca o ascunzătoare pentru populaţia ce fugea de năvala turcilor şi tătarilor. Această depresiune nu era numai un loc de salvare a oamenilor ci şi un loc temporar de pescuit, ocupaţie, care era caracterizată pentru toată populaţia acelor timpuri. Nu întâmplător în istorisirile bătrănilor se spune că primii trăitori erau nişte pescari Mazur, Ciobanu, Bălan, Sandu, Creţu, Tincul. O altă ipoteză referitor la întemeierea şi denumirea satului este Pererîta, deoarece secole la rând a fost numit Pererîtoe, precum că satul nostru a fost întemeiat fără îndoială de originari din satul Pererîta raionul Briceni, care există din anul 1623. Populaţia ce locuia nemijlocit între râul Prut şi Nistru au migrat în partea stângă, creând noi aşezări şi denumindu-le analogic celor de unde au plecat, în anul 1795 după dorinţa localnicilor, satul a fost redenumit în satul Pîrîta. Conform tratatului de pace din 1791 de la Iaşi încheiat între Rusia şi Turcia, teritoriul de pe malul stâng aflat pe cursul inferior al râului Nistru care intra în componenţa pământurilor Oceacov, a fost reunit în Rusia, din 1795 a fost inclus în regiunea Voznesensc, din 1797 în gubernia Novorosiisc, iar în 1803- în gubernia Herson. Reunirea pământurilor dintre Nistru şi Bug, Rusia a constituit un important imbold pentru valorificarea economică a acestor teritorii de către populaţia migratoare din Rusia şi Ucraina. Concomitent salvându-se de jugul turcesc continuă să sosească numeroase pâlcuri de oameni din Cnezatul Moldovei. Numai în 1792 în regiunea fostelor pământuri Oceacov au migrat 4244 oameni a căror majoritate o alcătuiau moldoveni. Dacă în anii 70 ai sec. XVIII în regiunea dintre Nistru şi Bug trăiau numai 12-15 mii de oameni, în anii următori numărul populaţiei începe să crească simţitor: în 1792 bunăoară populaţia constituia 23,7 mii de oameni – 11,6 mii dintre care erau moldoveni, iar peste un an 31,3 mii locuitori, ceva mai puţin de jumătate fiind moldoveni. La îngemănarea secolelor XIX-XX numărul de moldoveni ce soseau de pe malul drept al râului Nistru începe să se micşoreze şi se întrerupe complet în 1812 în legătură cu alipirea la Rusia a teritoriului dintre Prut şi Nistru (Basarabia). Într-un ritm depăşitor continuă valorificarea ruso-ucraineană a regiunii dintre Nistru şi Bug. În sec.XVII-XVIII pe malul stâng al Nistrului existau de acum localităţile: Rîbniţa, Dubăsari, Chetrosu, Pererîta, Taşlîc, Mălăieşti, Coşniţa, ect. În anul 1773 pe harta Generalului rus Bauer în regiunea de pe malul stâng, între râul Camenca (raionul de azi Camenca) şi limanul Nistrului erau fixate peste 30 de aşezări, 14 dintre care se aflau mai la sud de râul Iagorlîc. În timpul războiului ruso-turc din anii 1768-1774 când aici se instalaseră trupele ruseşti şi administraţia rusă, 13 localităţi de pe pământurile Oceacov alcătuiau judeţul Dubăsari: Pererîta (actual Pîrîta), Cucieri (actual Cocieri), Corjeva, Molovata, Goian, Doroţcaia, Delacău, Butor, Speia, teia, Coşniţa, Pohrîbeni (actual Pohrebea). În toate localităţile enumărate de rând cu populaţia rusă şi ucraineană trăiau 596 moldoveni, 10 armeni, 7 ţigani, 45 evrei. Datele din 1790 reflectă o dezvoltare considerabilă a satelor, în satul Pîrîta de exemplu numărul de gospodării a crescut de la 30 până la 55, în satul Coşniţa de la 70 la 110, în Doroţcaia de la 50 la 57 de gospodării. Intrarea pământurilor dintre râul Nistru şi Bug în componenţa Rusiei a schimbat din rădăcină soarta populaţiei din acest ţinut. Au încetat năvalele permanente şi luptele sângeroase care provocau pustiiri dezastruoase şi semănau moartea între oameni. Se normalizează viaţa administrativă şi economică, creşte numărul populaţiei, se observă şi înviorarea vieţii culturale, Dubăsari deveniseră centrul unde se concentrase anumite valori culturale ale populaţiei moldoveneşti, cât şi a altor popoare, ce locuiau pe aceste meleaguri. Au fost întreprinse unele măsuri în vederea dezvoltării învăţământului public. În anul 1813 la Dubăsari a fost deschisă prima şcoală primară, mai târziu au început să fie deschise şcoli în satele ţinutului. Componenţa Consiliului Local:
Evenimente desfăşurate în localitate: Hramul satului – 19 septembrie |
Contact
MD-4572, Republica Moldova,
raionul Dubăsari, satul Coşniţa, str. Păcii 70.
E-mail: www.consiliudubasari@gmail.com
raionul Dubăsari, satul Coşniţa, str. Păcii 70.
E-mail: www.consiliudubasari@gmail.com
Toate drepturile sunt rezervate. © Consiliul Raional Dubăsari 2015
Pîrîta - Consiliul Raional Dubăsari
дубоссарский районный совет
Aдрес Дубоссарского Районного Совета
дубоссарский районный совет, Aдрес Дубоссарского Районного Совета,
descmeta
descmeta
AIzaSyCT18YISEgdSRYzIM1Yuhq_OWkWdfrsCig