Satul Molovata Nouă, raionul Dubăsari, a fost atestat în 1761 şi se află la 3 km. în jos de la Hidrocentrala Dubăsari, pe malul stâng al Nistrului. Este un sat frumos cu oameni care respectă tradiţiile populare şi obiceiurile creştine, considerându-le parte integră a vieţii adevărate.  În sat sunt edificii care adeveresc aceasta: biserica „Adormirea Maicii Domnului”, construită în anii 2000, Casa de Cultură modernă, biblioteca publică, primăria recent renovată,  grădinţă  de copii încăpătoare, gimnaziul  „Anatol Codru” şi de asemenea Muzeul de Istorie şi Etnografie a Ţinutului Natal, care a fost redeschis la începutul anului 2012 după reparaţie capitală. Cartea de vizită a satului este sanatoriul „Struguraş”, taberele de odihnă „Nistru” şi “La Popas”, un şir de case de odihnă „Laguna”, „Rusalca”, etc, Căminul Cultural cu o arhitectură deosebită, podul plutitor ce uneşte cele două maluri ale râului Nistru, oamenii harnici şi ospitalieri.

Denumirea satului provine de la o presupusă întâmplare, ce a avut loc prin aceste împrejurări. Se spune că demult, foarte demult, pe când râul Nistru era cât un pârău, doi pescari pescuiau, unul pe o parte a râului şi altul pe cealaltă parte. Atunci când cel din dreapta Nistrului a întrebat cum merge pescuitul, cel din stânga a răspuns “ molovata”. De atunci localitatea a fost numită Molovata şi locuitorii moloviţeni. O altă versiune a legendei spune că, în cotul Nistrului se pescuia mai bine şi din satele de alături Cocieri, Corjevo, Rohi, veneau aici la pescuit. Când se întâlneau pe drum se întrebau unii pe alţii cum merge pescuitul şi odată unul a răspuns – molovata,  de atunci  la locul cela se spunea Molovata. În sat s-au păstrat şi până azi mai multe aşezări cu denumiri  geografice bătrâneşti:                                     
Satul are o populaţie de 2200 locuitori şi fiind aşezat pe malul Nistrului devine o aşezare istorică. Din spusele bătrânilor cunoaştem că satul vechi era aşezat hăt departe decât se află acum, adică erau toate pământurile şi grădinile sub apa Nistrului. Satul vechi era aşezat chiar pe malul Nistrului,  apele veneau în porţile caselor, în sat erau multe fântâni, erau copaci bătrâneşti, meri, peri, nuci. Grădinăritul era ocupaţia principală a oamenilor din localitate. Se cultiva viţa de vie apoi făceau vinul, care îl vindeau, o altă ocupaţie a locuitorilor era pescuitul. Toamna se strângeau prunele, merele, nucile. Prunele şi merele se uscau şi se vindeau. Şi astăzi mai povesteşte lumea cu mare dragoste despre viile şi grădinile din timpurile acelea. Se mai zice că, pe vremuri în grădinile oamenilor erau foarte multe soiuri de păsări de o frumuseţe rară, care cu timpul au dispărut, de nişte soiuri de peşte ,care azi nu se mai prinde.  Din timpuri foarte vechi, nici locuitorii bătrâni nu mai ţin minte cum,  s-au făcut  şahtele, care sunt şi până astăzi, de unde se extrăgea cotileţ, piatră, carierele care azi mai scoatem nisip şi piatră. De aceea şi până azi casele la noi se construiesc din piatră. La fel se construiesc din piatră şi gardurile iar porţile se făceau cu nişte stâlpi din piatră ornamentaţi.
Până prin anii 50 era şi mai este câte ceva din ea şi astăzi ”râpa de piatră” aşa se spunea la locul pietros de unde lumea scotea piatra felii parcă ar fi tăiată special cu cuţitul. Această piatră mergea la construcţia (strumenturilor) a cuptoarelor, sobelor. Se mai construiau din astfel de piatră garduri,  stâlpi la porţi. Mai este un loc sau o aşezare geografică în sat. Din partea stângă când intri în sat,  malului Nistrului i se spunea râpa lui moş Manole dar şi acum i se mai spune tot aşa.  Aici se aflau hotarele satelor Molovata şi Cocieri. Astăzi aici este construit Sanatoriul  Struguraş.