15 ianuarie, e ziua în care ne amintim în mod deosebit de marele poet şi om de înaltă cultură a neamului românesc, MIHAI EMINESCU. Supranumit LUCEAFĂRUL LITERATURII ROMÂNEŞTI şi universale, bineînţeles, s-a dovedit a fi poetul tuturor dorurilor şi suferinţelor pe care le-a trăit. Cu pietatea recunoştinţei aducem mulţumiri sorţii care ni l-a adus pe lume.
LUCEAFĂRUL LITERATURII ROMÂNE a avut să spună, conştientizând cu toată modestia:
“De-oi muri – își zice-n sine – al meu nume o să-l poarte
Secolii din gură-n gură și l-or duce mai departe,
De a pururi, pretutindeni, în ungherul unori crieri
Și-or găsi, cu al meu nume, adăpost a mele scrieri!”
Numele lui Mihai Eminescu va dăinui veacuri în şir. Bogdan Petriceicu Haşdeu a avut să spună despre veşnicia numelui eminescian: "El va trăi deşi a murit nebun, vor muri însă pentru vecie nenumăraţii „înţelepţi”, care au lăsat, lasă şi vor lăsa totdeauna să înnebunească un Eminescu".
LUCEAFĂRUL LITERATURII ROMÂNE va trăi prin creaţia inegalabilă pe care ne-a lăsat-o, prin numele pe care şi l-a zidit prin multitudinea de opere ce n-au seamăn în lume.