Numele lui Grigore Vieru s-a înveşnicit în literatura română prin măiestria cuvântului potrivit continuu aşteptat de cititor. Modelul demnităţii naţionale, Grigore Vieru, a rămas a fi "Acum şi-n veac". De unde a avut atâta putere de a se recompune în scut al demnităţii naţionale rămâne a fi o "Ghicitoare fără răspuns". Cu "Albinuţa" a trezit dorul de carte adunând în jurul ei mulţi copii şi părinţi. "Limpede ca lacrima" i-a fost gândul, neputând de a fi "nimic mai simplu decât iarbă". "Mama" este întruchiparea cuvintelor izvorâte din sevele iubirii. A declarat: "Sunt robul iubirii" şi nu s-a dezis de trăire până la stingere. "Colindele" , "Iarna" aduc căldura zăpezilor vierene. Poezia lui Grigore Vieru e un fel de "Pâine cu rouă" adusă tuturor celor ce trăiesc veşnicia cuvântului românesc.