Recunoaşterea ciupercilor este cea mai dificilă operaţie şi, din această cauză, recunoaşterea sigură se face numai ţinând seama, în primul rând, de caracterele botanice, şi anume de forma aparatului fructifer şi a părţilor componente: talie, aspect, pălărie, picior, suprafaţa pălăriei, lamele sau tuburi etc., luate în complex, şi nu după celelalte caractere, care pot duce la confuzii cu urmări grave.
În afară de caracterele botanice, la recunoaşterea ciupercilor vor fi luate în considerare locul de creştere, culoarea, schimbarea culorii, mirosul, gustul, consistenţa şi vârsta, dar acestea singure nu pot constitui caractere de deosebire a ciupercilor comestibile de cele necomestibile.
Pe un loc cu aceleaşi condiţii de vegetaţie poate fi întâlnită o ciupercă toxică lângă una comestibilă, deci locul de creştere nu constituie un caracter sigur de recunoaştere.
Culoarea nu este un mijloc de determinare. Interes prezintă schimbarea culorii la carnea ciupercii, prin ruperea pălăriei sau a piciorului, caracter întâlnit la cele mai multe ciuperci necomestibile.
Există şi ciuperci comestibile care, prin rupere, se înnegresc sau capătă nuanţe necaracteristice ciupercilor.
Mirosul şi gustul nu constituie indicii de deosebire.
Vârsta: ciupercile necomestibile conţin elemente toxice la orice vârstă, în timp ce multe ciuperci comestibile în tinereţe sunt bune, iar la maturitate şi la bătrâneţe devin indigeste sau chiar toxice. Este recomandabil să se evite ciupercile bătrâne şi cele atacate de insecte.
Pentru a putea deosebi ciupercile comestibile de cele necomestibile, trebuie să se ţină seama de toate caracterele arătate la fiecare specie. Cel mai sigur mijloc pentru deosebirea unei ciuperci comestibile de una necomestibilă este recunoaşterea caracterelor botanice, ajutaţi fiind de o descriere amănunţită, de planşe colorate şi luând în considerare cele amintite mai sus.
Cu toate că au multe proprietăţi benefice, există riscul să facem greşeli atât în alegerea lor, cât şi în păstrarea şi prepararea lor şi astfel ele să devină dăunătoare sănătăţii şi chiar toxice, provocând intoxicaţii grave. Desigur, cele mai grave intoxicaţii sunt cele cu ciuperci otrăvitoare, dar sunt şi intoxicaţii cu ciuperci comestibile, care au crescut pe un sol în care se găsesc substanţe toxice.
Gravitatea intoxicaţiei depinde de specia de ciuperci, de cantitatea consumată şi chiar de vârstă, copiii fiind mult mai sensibili.
Intoxicaţia poate fi uşoară, dar poate fi şi mortală, motiv pentru care măsurile trebuie luate urgent.
Pentru prevenirea cazurilor de intoxicaţii cu ciuperci şi, în primul rând, a formelor grave, este important de respectat următoarele reguli:
• Ciupercile, pe care nu le cunoaşteţi sau care vă provoacă suspiciuni, nu face să le colectaţi, degustaţi şi, cu atât mai mult, să le consumaţi.
• Nu procuraţi ciuperci de pe marginea drumurilor de la persoane necunoscute şi din locuri neautorizate.
• Nu colectaţi ciupercile, chiar şi cele comestibile cunoscute, din parcurile orăşeneşti, scuaruri, din vecinătatea drumurilor şi căilor ferate, de la gunoişti. Ciupercile acumulează substanţe toxice, devin necomestibile şi periculoase pentru sănătate.
• Nu implicaţi în procesul de colectare copiii.
• Limitaţi consumul ciupercilor în raţia alimentară a copiilor.
• Alegeţi ciupercile culese înainte de preparare.
• Nu conservaţi ciupercile în condiţii casnice prin ermetizare. Ciupercile nu pot fi spălate bine de sol, în care se pot găsi forme spo- rulate ale agentului patogen al botulismu- lui, care, în condiţiile anaerobe (fără aer) din conserve, produce toxine, provocând o intoxicaţie gravă la om - botulismul. Fierberea timp de 5 ore nu distruge aceşti spori.
• La primele simptome de intoxicaţie, este necesar să vă adresaţi urgent după ajutor medical.
Conştientizarea pericolului intoxicaţiilor cu ciuperci şi respectarea regulilor de colectare vor minimaliza riscul intoxicaţiei cu ciuperci.
Atenţie la ciuperci!
Sănătatea dumneavoastră este în mâinile dumneavoastră.
Ion PUICĂ,
Medic igienist CSP Criuleni
Lasa un comentariu