Se cunoaşte importanţa raportului calciu - fosfor pentru producţia de ouă sau formarea scheletului la tineret. Într-o raţie furajeră creşterea proporţiei de calciu determină o scadere a absorbţiei fosforului. În cazul în care proporţia dintre ionii de calciu şi fosfor este crescută în furaje scade utilizarea magneziului şi invers. Vitamina D3 existentă în nutreţurile combinate participă la formarea raportului fosfo-calcic şi previne apariţia rahitismului şi osteomalaciei. Sodiul administrat în furaje pe calea clorurii de sodiu influentează pozitiv metabolismul calciului, fosforului şi magneziului. Cantităţile crescute de sodiu impiedică absorbţia intestinală a potasiului şi invers.
Administrarea unor furajere bogate în zinc accentuează deficienţa în calciu şi accelerează apariţia leziunilor de paracheratoză. În schimb excesul de calciu şi fosfor într-o raţie deficitară în colină şi vitamina B2 poate accentua deficienţa în mangan şi accentuază apariţia perozisului.
Asigurarea necesarului real de micronutrienţi depinde de nivelul producţiei, vîrsta păsărilor, interrelaţiile cu proteinele şi vitaminele din nutreţul combinat, cît şi de condiţiile de microclimat.
Cele mai importante oligoelemente în nutriţia păsărilor sunt: fierul, cuprul, zincul, magneziu şi seleniu.

Fierul în organism este un element esenţial implicat în transportul oxigenului în tesuturi. Fierul este în relaţii sinergice cu aminoacizii şi vitamina C, ce favorizează absorbţia fierului şi antagonice cu sărurile de zinc, cupru si magneziu. Nivelul mare de fier în nutreţul combinat poate contribui la reducerea consumului, scăderea sporului in greutate la tineret şi scăderea conţinutului de calciu din oase.
 
Cuprul este repartizat în organism cu prioritate în ţesutul muscular şi osos 50 %. Cuprul este legat de proteine-hepatocupreina şi depozitată în ficat. Cuprul intervine în cheratinizarea şi pigmentarea ţesuturilor şi în diferite sisteme enzimatice ca şi în respiraţia celulară. La păsări biodisponibilitatea sărurilor anorganice de cupru este diferită, cea mai mare o au sulfaţii apoi carbonaţii şi oxizii.
 
Zincul este unul dintre mineralele importante datorită participării unor sisteme enzimatice şi a unor hormoni (insulina). Este implicat în formarea keratinei, a acizilor nucleici şi în sinteza colagenului. Este elementul mineral esenţial în menţinerea funcţiei imunitare şi funcţiei aparatului reproducator. La păsări este necesară suplimentarea raţiei de nutreţ combinat cu zinc pentru o bună funcţionare a organismului şi obţinerea de producţii ridicate. Carenţa de zinc se manifestă prin: deformarea oaselor, dermatoză, deficienţă de penaj şi malformaţii embrionare.
 
Manganul participă la activitatea sistemelor enzimatice, în metabolismul glucidelor, lipidelor şi proteinelor. Este necesar în osificaţie, pentru menţinerea ţesutului scheletic. Are deasemenea rol de reproducţie şi funcţie imunologică. Necesarul de mangan este influenţat negativ de prezenţa în raţie a cantitătilor crescute de tetraciclină, calciu, fier şi fosfor.
Seleniul este un alt oligoelement important pentru sănătatea animalelor. Are rol pentru buna funcţionare a sistemului imunitar şi participă la sinteza hormonului tiroidian. Suplimentarea nutreţului combinat se face cu săruri de seleniu anorganice. Incidenţa carenţei în seleniu apare la păsări şi se evidenţiază prin instalarea leziunilor distrofice, edeme subcutanate şi encefalomalacie, impreună cu lipsa vitaminei E.

În hrănirea puilor de găină se disting doua etape :
Prima etapa de hrănire este de la 1 la 7 zile cînd puii sunt foarte sensibili. Furajele care se administrează puilor din prima etapa sunt: amestecuri de uruieli uscate; produse de origine animală (brînză de vaci, lapte acidulat, lapte smîntînit, zer, ouă fierte); furaj suculent (morcovi şi masă verde);  nutreţuri minerale bogate în calciu; furaje bogate în vitamine (drojdie de bere).
În prima zi hrana puilor este formată din uruială de: porumb 25-40%; orz 20-25%; grîu 20-25%;  ovăz 20-30%. După trei zile se administrează amestecul de brînză de vaci 10 % din raţie sau un ou fiert la 20-25 de pui.
Etapa a doua de hrănire este de la 7 la 90 de zile. În a doua fază în loc de brînză de vaci se recomandă făina de carne, care la început se administrează în cantităţi mici de 1-2 % din totalul raţiei, apoi din cantităţi din ce în ce mai mari ajungînd pînă la 10-12 % din raţie.
De la trei saptamani se introduce în raţie grăunţe măcinate, iar dupa o lună boabe de porumb. Masa verde introdusă în raţie trebuie sa fie bine tocată ea ajungînd la 25-30% din raţie, caîd puii au vîrsta de 1-1,5 luni.
În primele 10 zile tainurile se administrează din două în două ore. De la 10-40 zile în 5-6 tainuri iar de la 40-la 90 de zile de 4-5 ori pe zi.
Adaparea se face cu apă proaspată şi curată la temperatura de 18-20 grade C, odata pe zi. În apă se adaugă medicamente împotriva pasteurelozei, cocidiostatice şi vitaminele A, D3 si E.