De Ziua Internațională a Drepturilor Copilului, în IP Liceul Teoretic ,,Ștefan cel Mare și Sfânt'' din Grigoriopol, au fost realizate o serie de activități de informare / cunoaștere a Drepturilor copiilor, element important și indispensabil al procesului educațional în școli.

Elevii s-au implicat în Concursul de discursuri publice cu Genericul: ,,Văd, simt, discut, acționez'', iar cei mai mici au realizat desene tematice, fiecare străduindu-se să-și expună gândurile, emoțiile la subiectul Drepturilor Copiilor. Discursurile pregătite de către oratori (majoritatea elevilor participanți ai Cercului de Artă Oratorică și Educație pentru Media), au fost destul de importante prin abordarea subiectelor reflectând probleme stringente ale lumii moderne, fiind apreciate de către juriu și de către colegii din diferite clase, ca fiind relevante și bine explicate, pe înţelesul fiecăruia.

De unde provine ideea de drepturi ale copilului?

Interesul pentru drepturile copilului a apărut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când a luat naştere prima mişcare preocupată de aspecte referitoare la DEZVOLTAREA copilului, care pleda pentru PROTECŢIA acestuia împotriva neglijării, exploatării şi a violenţei. În Europa, perioada s-a caracterizat prin deschiderea unui număr considerabil de instituţii publice de ocrotire, şcoli şi instituţii separate pentru copii delincvenţi, precum şi de tribunale pentru minori.

După Primul Război Mondial, ideea drepturilor copilului a captat pentru prima dată atenţia lumii. În 1924, Liga Naţiunilor a adoptat Declaraţia de la Geneva. În 1959, Organizaţia Naţiunilor Unite a adoptat Declaraţia drepturilor copilului. Ambele declaraţii au reprezentat o recunoaștere timidă a drepturilor copilului, deoarece, deşi susţineau ferm protecţia şi bunăstarea copilului, nu îi recunoşteau dreptul de a participa la deciziile care îl priveau. Conform acestora, copiii erau niște membri fragili, slabi şi vulnerabili ai societăţii. În plus, nu au fost luate măsuri ulterioare pentru punerea în aplicare a drepturilor menţionate în cele două declaraţii.

Spre sfârșitul anilor ‘60, s-a pus accentul pe ideea drepturilor de PARTICIPARE ale copilului.

Mai mulţi lideri de opinie au susţinut că şi copiii au competenţele necesare pentru a lua decizii în privinţa problemelor importante din viaţa lor şi că trebuie lăsaţi să participe la luarea acestor decizii. De exemplu, copiii trebuie să aibă un cuvânt de spus în privinţa educaţiei lor. Profesorii şi părinţii trebuie să-i sprijine în această privinţă şi să-i ajute să devină independenţi.

În 1978, cu un an înainte de Anul Internaţional al Copilului, Guvernul Poloniei a propus elaborarea unei Convenţii privind drepturile copilului. S-a înfiinţat un grup de lucru special care să redacteze un proiect al Convenţiei.

Pe 20 noiembrie 1989, s-a adoptat Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului.