Pomicultura este o ramură importantă a horticulturii. Multe specii pomicole găsesc condiţii bune de creştere şi dezvoltare în ţara noastră.
Cu toate acestea, sunt multiple probleme ce pot să apară şi să deranjeze bunul mers al unui pom fructifer. Unul din factorii cheie este reprezentat de temperatură, aceasta dictând toate procesele fiziologice ale plantelor.
Temperaturile ridicate din această perioadă a anului, care nu sunt tipice pentru sezonul de iarnă şi precipitaţiile reduse, favorizează dezvoltarea dăunătorilor la culturile de câmp şi la pomii fructiferi. Agricultorii sunt îngrijoraţi de această situaţie care va afecta recolta, iar cheltuielile pentru produsele fitosanitare vor fi mai mari. O bună parte din speciile pomicole se află în faza de repaus obligatoriu, însă lipsa precipitaţiilor solide şi menţinerea temperaturilor înalte constituie un pericol pentru acestea. Fluctuaţiile de temperatură şi lipsa zăpezii influenţează esenţial rezistenţa speciilor pomicole la îngheţ, deoarece stratul de zăpadă menţine temperatura mai înaltă în sol, iar solul fără zăpadă îngheaţă la adâncimea de până la 20-30 cm. Astfel, speciile pomicole altoite pe portaltoi pitici cu sistemul radicular superficial sunt supuse riscului de a îngheţa.

Unele specii de pomi fructiferi cum ar fi caisul, piersicul sau alte culturi sâmburoase care are un repaus profund de numai 30-40 de zile, deja au ieşit din repausul profund şi intră în repausul climateric. Adică, dacă temperaturile sunt ridicate atunci poate să înceapă procesele fiziologice şi, respectiv, să înceapă dezmuguritul. Încă un lucru negativ este umiditatea din sol. Precipitaţii foarte puţine au fost atât în toamnă, cât şi la începutul iernii și aceasta de asemenea, influenţează negativ asupra plantaţiilor pomicole.

În asemenea condiții, pentru a preveni atacul și dezvoltarea bolilor și dăunătorilor la pomii fructiferi, în perioada de repaos vegetativ se recomandă tratamente fitosanitare pe bază de cupru împotriva bolilor și pe bază de ulei mineral cu un insecticid împotriva dăunătorilor. Aceste tratamente se aplică atunci cînd temperatura este mai sus de +5°C.

Pe teritoriul ţării sunt condiţii în general satisfăcătoare pentru iernarea culturilor de toamnă, culturilor pomicole şi viţei de vie. În anii cu iarnă blândă pentru culturile ce iernează sunt periculoase moinele, care se observă relativ frecvent. Cele mai periculoase sunt moinele cu temperaturi medii zilnice de +5°C şi mai mult. În timpul acestora are loc reluarea vegetaţiei culturilor de toamnă şi a celor pomicole, astfel este posibilă vătămarea ulterioară a lor din cauza scăderii bruşte a temperaturii. Asemenea moine se observă aproape în fiecare an.