Istoria raionului
Harta
Simbolica
Paşaportul raionului
Cetăţeni de onoare
Patrimoniul cultural şi turistic
Raionul în mass-media
A fost război… ,,A fost război, ecoul lui şi acum mai este viu…” ...Şi au pornit la pas în întâmpinarea morţii, cete de flăcăi frumoşi şi viteji, ce ardeau ca o flacără aprinsă, dar se stingeau ca nişte chibrite. Setea nemărginită de a apăra ţara şi spiritul patriotismului, i-a însoţit până la ultima gură de aer trasă de sub cerul cenuşiu, căci nu se mai zărea nici urmă de nor liber în natura sa. Totul, ce părea cândva un paradis, s-a transformat într-un veșnic infern. Duhoare de cadavre, gloanţe ce străpungeau fix aerul, vuiete ale păsărilor de fier - toate acestea la un loc s-au transformat în oceanul disperării, într-un abis al durerii. Infinite jertfe au fost duse pe piedestalul păcii, dar câte au fost întemnițate în numele jugului, nedreptăţii şi rasismului! Ce imagine sfâşietoare apare în faţă când spui cuvântul ,,război”! Parcă stai în mijlocul acelui măcel și privești cum țărâna pe care ai alergat vreodata desculț, se îmbibă cu propriul tău sânge și parcă te imploră să termini acest marș al morții.
Brațe de vlăstari tinere, ce au încolțit din sufletul răzeșilor, naivi, cu puțină carte, însă în suflet cu vatra părintească, povețile tatălui și brațele puhave ale mamei le recuperau pe celelalte. Ei urmau la această chemare a țărânei, deacum sângele fierbinte și spiritul strămoșilor curgea prin venele lor mlădioase, făcea sufletul să se zbată cu o putere nebună, căci aceste meleaguri de-a pururi vor fi sălbatice. Glasurile celor căzuti le auzim în cântecul păsărilor, în freamătul codrilor, în murmurul de izvor. Ei au obținut libertatea mult dorită. Însă cei rămași trăiesc cu sufletul pe jumătate : o parte a fost lăsată pe câmpul de luptă, pe care nu se mai știa de omenie, fiind călcată și nimicită de către niște monștri, ființe nebune și dezumanizate și alta - dorul nemărginit față de cei dragi. De atâtea ori se spunea că, viața omului e fără de preț, însă pe timpul marelui dezastru, ea era la prețul unui glonte. Câte destine au fost sfâșiate în mărunte cioburi și înmormântate în groapa comună unde fiecare este anonim. Războiul a lăsat o pată neagră de sânge fierbinte în istorie și în memorie. Focul veșnic și durerea vor arde mereu în sufletul țării. Suferința va fi încrustată în veacuri, ca un vis rău, care va urmări firea omenească. Mihaela IAVIȚA, eleva clasei a 10-„U” a Liceului Teoretic „Vlad Ioviță” c. Cocieri |
Lasa un comentariu