Harta site-ului
Ajutor
Din istoria bisericilor din protopopiat Biserica din satul Coşniţa
Din istoria bisericilor din protopopiat Biserica din satul Coşniţa

Despre comunitatea creştin-ortodoxă din  satul Coşniţa şi despre locaşurile ei de cult sunt date foarte sumare, de aceea sarcina întocmirii unei istorii complete, la momentul actual, este practic imposibilă. Pînă nu demult, despre actuala biserică din piatră din Coşniţa, printre săteni circula părerea că a fost construită timp de 20 de ani, fiind tîrnosită în 1840. Această versiune este greu de acceptat, căci nu există nici un document care să confirme acest fapt, iar arhitectura bisericii arată că este vorba despre un monument   construit la sfîrşitul secolului XIX- începutul secolului XX.
În prezent datorită perseverenţei dnei Maria Jimbei, vicepreşedintele raionului Dubăsari, care a făcut mai multe demersuri către arhivele din Odesa, Herson, Sankt-Petersburg, avem informaţii exacte despre începuturile bisericii din piatră  din satul Coşniţa.
În Arhiva Istorică de Stat a Rusiei, filial Sankt-Petersburg se păstrează un document întitulat       „ Despre edificiul din piatră, cu bolţi din lemn, a bisericii din satul Coşniţa, judeţul Tiraspol, gubernia Herson”(Fond 1293, iventar 124, dosar 97). Din acest document reiese că zidirea bisericii din piatră din satul Coşniţa a început în anul 1883, după un proiect arhitectural întărit de administraţia guberniei Herson. În 1884, după ce pereţii au fost clădiţi pînă la nivelul ramelor feretrelor, lucrările au fost suspendate pentru mai mulţi ani. În 1891 preşedintele comitetului de construcţii a bisericii, preotul Mihail Kozakeivici ( după toate probabil la acel moment parohul comunităţii din Coşniţa), considerînd că lucrările de construcţie trebuie continuate, s-a adresat arhitectului eparhial Todorov  cu rugămintea ca acesta să monitorizeze procesul de construcţie. Acesta după ce a făut cunoştinţă cu proiectul şi cu lucrările efectuate pînă în 1884 a dat următoarea apreciere: „ Constatînd că distanţa dintre pereţi este una destul de mare(14 arşini), raportată la înălţimea pereţilor de 3 stînjeni pînă la baza bolţii, cu grosimea 0,5 stînjeni, consider imposibil de construit bolţi din piatră, aşa cum este indicat în proiect”Arhitectorul Todorov a alcătuit un nou proiect, în care în locul bolţilor de piatră, el a prescris bolţi din lemn. În volumul „Lista bisericilor parohiale şi a clerului din ele, în Eparhia de Herson”, publicat în 1893, figurează biserica cuhramul  ” Sf. Arh. Mihai ”  din Coşniţa, cercul Dubăsari (p. 228).
Pe lîngă biserica parohială, în Coşniţa a mai existat şi o mănăstire. În prezent, date despre ea sunt foarte puţine. Se ştie că era de călugări cu hramul  „Sf. M. Mc. Pantelimon”. În 1923 a fost închisă de autorităţile bolşevice. Motivul a fost că se afla aproape de malul  Nistrului, la doar 15 stîngeni de hotarul cu România, ceea ce crea posibilitatea transmiterii unor semnaluri părţii române şi, respectiv, receptarea unor semnaluri din partea cealaltă. Pentru autorităţile bolşevice călugării erau nişte „elemente” total nedemne de încredere, predispuse duşmănos faţă de puterea sovietică, care putea influienţa negativ securitatea la hotar, de aceea s-a hotărît ca cei 14 călugări să fie strămutaţi, iar pe teritoriul mănăstirii să fie amplasată o unitate de grăniceri. Biserica parohială „ Sf. Arh. Mihai” a fost şi ea închisă, şi după toată probabilitatea, utilizată ca o încăpere a colhozului.  Se ştie că în vara anului 1941, nemţii au grămădit pe evreii din Coşniţa (bătrîni, copii, femei) în biserică, apoi i-au dus pe malul Nistrului unde i-au împuşcat (din amintirile N. Ivanova, care atunci era o fetiţă de 10 ani). În 1941-1943 Transnistria a fost sub administrarea autorităţilor române. În această scurtă perioadă de timp bisericile şi marea majoritate a mănăstirilor din Transnistria au fost reparate şi repuse în funcţiune. A fost reparată şi redeschisă şi biserica din Coşniţa. Pe teritoriul Coşniţei s-au purtat lupte intense. În curtea bisericii sînt îngropaţi aproximativ 10 ostaşi germani, iar exteriorul bisericii păstrează pînă astăzi urme de gloanţe. Biserica  ” Sf. Arh. Mihai ” şi-a continuat activitatea şi după ce  în 1944 autorităţile bolşevice s-au reîntors. În 1948 Consiliul bisericesc al bisericii din Coşniţa, r. Dubăsari a înaintat un demers împuternicitului de la Chişinău pe problemele Bisericii, în care cereau să le fie acordate  pentru reparaţie anumite materiale de construcţie din fondul colhozului. Demersul a fost respins şi li s-a recomandat să şi le procure. În primăvara anului 1960, biserica a fost închisă. La 17 mai 1960, Fiodor Semionov Meleca, în numele creştinilor din Coşniţa a înaintat o plîngere preşedintelui Sovietului Suprem al URSS, tov. Brejnev în care ruga ca biserica să fie redeschisă. Plîngerea a fost respinsă, iar biserica a rămas închisă. Mai tîrziu  ea a fost  utilizată pentru diverse necesităţi ale sovlhozului , astfel încît a ajuns într-o stare jalnică. În 1990 biserica a fost redeschisă, paroh fiind numit prot. Valentin Cojocaru. În 2004 a fost numit prot. Veaceslav Ciorbă. Lucrările de reconstrucţie şi restaurare continuă pînă astăzi. Biserica din Coşniţa este una din cele mai mari biserici din Republica Moldova. Hramul este în cinstea Sf. M. Mc. Dimitrie Izvorîtorul de Mir. 
Articol  selectat din  Publicaţia trimestrială a protopiatului de Criuleni şi Dubăsari „NIKA”

Lasa un comentariu

Nume
Email
Comentarii
Contact
MD-4572, Republica Moldova,
raionul Dubăsari, satul Coşniţa, str. Păcii 70.

E-mail:  dubasari@list.ru

Din istoria bisericilor din protopopiat Biserica din satul Coşniţa - Consiliul Raional Dubăsari

дубоссарский районный совет

Aдрес Дубоссарского Районного Совета

дубоссарский районный совет, Aдрес Дубоссарского Районного Совета,

descmeta

descmeta