Pentru a obţine rezultate tehnice şi economice bune, aviculorii trebuie mai întîi să înţeleagă cum să contracareze eficient stresul termic în efectivele de păsări aflate în creştere. Această necesită înţelegerea cerinţelor nutriţionale ale păsărilor în condiţii de stres termic.
Reacţiile păsărilor la stresul termic apar, în general, cu scopul asigurării homeostazei. Totuşi aceste reacţii au elemente potenţial producătoare de modificări în organism ce pot fi defavorabile creşterii şi capacităţii reproductive ale unui animal. Este bine cunoscut faptul că temperaturile ambiante crescute sunt responsabile de apariţia de tulburări fiziologice şi reprezintă o încercare, atît pentru fiziologie, cît şi pentru nutriţionişti.
Stabilirea cerinţelor nutriţionale ale păsărilor, ca şi ale altor specii de animale, a avut loc intr-un mediu termic optim, lipsit de extreme termice. Totuşi, în practică, în multe cazuri, condiţiile ambiante sunt departe de a fi ideale, influenţînd obţinerea performanţei sub potenţialul genetic ale animalelor. De aceea trebuie să avem în vedere posibilitatea unor asemenea cerinţe prestabilite în condiţii suboptime, în condiţiile în care situaţiile de stres sunt dominate. Probabilitatea ca păsările să sufere de pe urma caniculei creşte serios cînd sunt supuse la condiţii de mediu implicînd atît temperatura ambiantă crescută, cît şi umiditatea relativă ridicată. În plus, adaptările fiziologice şi comporatamentale ale păsărilor, provocate de aceşti factori stresanţi externi, afectează consumul de nutreţ combinat şi metabolismul, nivelul productivităţii şi rata conversiei furajului.
Ca parte a mecanismului lor fiziologic de adaptare, păsările supuse stresului termic îşi reduc consumul de nutreţ combinat cu aproximativ 48%. Acest declin al consumului de furaje reduce disponibilitatea substanţelor nutritive şi diminuează, astfel, metabolismul păsării. Scăderea consumului de nutreţuri combinate implică o reducere a consumului de energie, proteine şi alte substanţe nutritive, ceea ce contribuie la scăderea producţiei, fapt observat frecvent în cursul perioadelor caniculareoacizilor.
Nutreţul combinat, care conţine niveluri minime recomandate de minerale, poate fi deficitar în momentul în care se administrează în perioade caniculare.
Prezenţa vitaminelor ameliorează utilizarea eficientă a nutrienţilor din hrana păsărilor pentru creştere, reproducţie şi sănătate. Nivelurile minime de vitamine corespunzătoare pentru creştere şi supravieţuire nu sunt neaparat suficiente pentru performanţe optime pe timp de caniculă. Una dintre consecinţele caniculei este lipsa apetitului, iar efectul este o scădere a consumului de hrană şi implicit reducerea pe asamblu a cantităţii de vitamine consumate este inevitabilă.
Mediul intern al păsării, este în esenţă, unul lichid în care sunt transportaţi nutrienţii. În plus, funcţiile foarte importante ale reglării temperaturii şi lubrifierii, impun recunoaşterea clară a apei ca nutrient esential. Deşi necesarul de apă nu a fost stabilit precis, se consideră în general, ca păsările trebuie să consume aproximativ de doua mai multă apă decît furaje. Pe perioada caniculară, principala cale de eliminare a caldurii este evaporarea apei prin plămîni, ceea ce sporeste mult necesarul de apă.