Harta site-ului
Ajutor
„ Nimeni nu-i uitat, nimic nu se uită”
„ Nimeni nu-i uitat, nimic nu se uită”

Războiul din anii 1941-1945 a înghițit milioane de vieți omenești. Calea spre Marea Victorie a fost lungă și grea, obținută prin jertfe, cu durere în suflet și pierderi considerabile.
Au trecut ani. Au crescut noi generații pentru care cruzimea războiului și faptele eroice sunt o istorie îndepărtată.
De datoria fiecăruia din noi este de a cinsti memoria celor care cu prețul propriei vieți au luptat pentru pacea în întreaga lume.
Anii 2016-2017 sunt ani necruțători. Au răpit ultimii trei veterani de război din satul Cocieri: Crivițchi Petru Mitrofan, Nirca Avram Vasile, Isaicul Petru Chiril.
Nirca Avram Vasile ( 23.08.1926-21.05.2016) se naște în satul Cocieri într-o familie de colhoznici. În anul 1944 la vârsta de 18 ani a fost încorporat în Armata Sovietică pentru a merge la front. A petrecut pregătirea militară de război la Odesa.
A luptat pe frontul din Belorusia, în Cehoslovacia până în Berlin. A fost rănit în mâină și în picior. La război a activat ca radist. După război a fost Secretarul Organizației Comsomoliste. În anii 1952-1956 a activat  ca Președinte al Sovietului sătesc în satul Cocieri. În anul 1951 s-a căsătorit. A avut patru copii, a activat ca șeful fermei de vaci timp de 40 de ani. Cu regret, după Ziua Victoriei pe care o aștepta în fiecare an,  a decedat la 21 mai 2016 la vârsta de 90 de ani.
Criviţchi Petru Mitrofan (23.10.1919-29.12.2016) s-a născut la 23 octombrie 1919 în satul Cocieri, într-o familie unde se educă 8 copii, 7 băieți și o fată.
Crivițchi Petru e singurul din familie care a absolvit studii superioare.
În anul 1928 este înscris ca elev în clasa I. După absolvirea a 7 clase își continuă studiile în 1935 la Balta la Școala Pedagogică unde a învățat foarte bine, fiind un elev model. În 1937 este înmatriculat la Institutul Pedagogic din Tiraspol, facultatea limbă moldovenească. În 1939 este înrolat în armată pentru perioada de 2 ani.
La 22 iunie 1941 o veste grea a cutremurat întreaga lume – începutul războiului. Pe atunci, la 20 iunie 1941, Crivițchi Petru se afla la unitatea din Borislav în regimentul 23 de artilerie.
În 1941 participă la luptele de apărare a orașului Kiev, Ucraina. La 19 septembrie 1941 a fost rănit și luat prizonier, în 1943 a fost eliberat.
În 1944 la 14  aprilie a primit vestea eliberării s. Cocieri. Crivițchi Petru a fost  eliberator a multor sate moldovenești. Sfârșitul războiului l-a găsit la Praga, 09 mai 1945.
După finisarea războiului și-a continuat studiile pedagogice în orașul Chișinău în perioada anilor 1946-1948. Pe tărâmul pedagogic a desfășurat o vastă activitate. În 1948 este șef de studii al Școlii medii din Rîșcani, 1954 – director de școală.
În 1955 lucrează în școala medie Cocieri ca profesor de limba rusă, limba moldovenească, limbă germană. Deseori povestește elevilor: „Cunoștința limbii germane mi-a salvat viața în timpul războiului”.A activat în calitate de deputat al Sovietului sătesc și a realizat lucruri frumoase pentru satul natal Cocieri.
Isaicul Petru Chiril ( 26.10.1926-27.02.2017) s-a născut la 26 octombrie 1926 într-o familie de țărani.  A fost unul din cei șapte copii. La 11 ani a rămas fără tată.
Până la vârsta de 18 ani a trăit împreună cu mama și cu cei șase copii. Doi frați mai mari, Gheorghe ș Alexei, au fost luați la front, la 18 ani a fost luat la armată și Isaicul Petru.
După o scurtă pregătire la Moscova, a fost trimis pe front. A luptat în artilerie. A ajuns cu luptele până în Berlin. A fost martor la abordarea drapelului pe Reihstag.
 S-a întors acasă în anul 1947. A trăit cu frații și surorile mai mici, rămași fără mamă, care a decedat în anul 1945. În anul 1953 s-a căsătorit cu Isaicul Maria, învățătoare la clasele primare.
A studiat cursuri de conducător auto și ulterior a lucrat la construcția Hidrocentralei Electrice din orașul Dubăsari în calitate de conducător auto. După finalizarea lucrărilor de construcție a Hidrocentralei, a lucrat în colhoz tot conducător auto de unde și s-a pensionat. După o boală incurabilă a decedat la data de 27 februarie 2017, fiind ultimul veteran din satul Cocieri de la cel de-al II-lea Război Mondial.
Pentru bărbăția veritabilă, dăruirea de sine, devotament, pacea din întreaga lume, noi, sătenii, ne închinăm cu recunoștință în memoria tuturor veteranilor de război.
Tatiana ROŞCA,
 Liceul Teoretic „ Vlad Ioviţă” c. Cocieri

Lasa un comentariu

Nume
Email
Comentarii
Contact
MD-4572, Republica Moldova,
raionul Dubăsari, satul Coşniţa, str. Păcii 70.

E-mail:  dubasari@list.ru

„ Nimeni nu-i uitat, nimic nu se uită” - Consiliul Raional Dubăsari

дубоссарский районный совет

Aдрес Дубоссарского Районного Совета

дубоссарский районный совет, Aдрес Дубоссарского Районного Совета,

descmeta

descmeta